POVESTEA CELOR 101 KILOGRAME (2)

           Salutare, bărbate ! Asta e povestea celor 101 kilograme, ale mele, desigur. Ca să poţi înţelege ce zic aici, ai nevoie să citeşti prima parte, pe care o găseşti aici.

        Ultima dată rămăsesem la partea în care spuneam cum am descoperit o lume nouă, nouă pentru mine că exista de mult timp.  Cum ziceam, aveam o grămadă de informaţii în jurul meu, tot ce aveam nevoie era să mă pun pe treabă. Am început destul de clasic aş zice eu, aveam un fel de meniu zilnic, la ore fixe şi cu mâncare nu foarte uau. Începusem să consum mai multe fructe, unt de arahide, ceva biscuiţi şi cel mai important lucru, am început să îmi fac de mâncare singur, ca să ştiu ce bag în mine.

              Foarte important, dacă vrei să te apuci de treaba, ai nevoie câteva lucruri, pentru a-ţi măsura progresul în timp:

  • cântar corporal – cu cât e mai deştept, cu atât mai bine. Preferabil să fie unul care măsoară şi masa de grăsime din corp, dacă nu, e ok şi aşa, o să reglezi din alimentaţie ceva mai exact.
  • cântar pentru alimente – dacă nu ştii ce este sau cum arată, este varianta mult mai mică a celui corporal. O să ai maximă nevoie de el o perioadă, până înveţi să aproximezi ochiometric.
  • centimentru de croitorie – dacă te apuci si de mişcare şi poate sală, o să ai nevoie. Vine o perioadă în care numărul de pe cântar rămâne la fel o lungă perioadă de timp. Aici intervine centimetrul; măsoară anumite părţi ale corpului (gât, piept, braţe, talie, coapse, gambe), ca să vezi progresul şi atunci când cântarul nu spune nimic.

          Revenind la alimentaţie, a fost o perioadă destul de dificilă, din fericire eram în vacanţă şi puteam să am grijă mai multă de mine. Până în septembrie reuşisem să fi renunţat la o bună parte din produsele făinoase existente pe piaţă de aproape 2 luni, eram mândru de mine. Prin august mă apucasem şi de ceva mişcare, aveam nevoie de un imbold. Am fost extrem de motivat să slăbesc, iar în septembrie, înainte să înceapă şcoala ajunsesem undeva la 87 de kilograme. Slăbisem 14 kilograme de capul meu, a fost o realizare pentru mine.

        A început şcoala, stresul a început să se acumuleze, dar am rezistat. Începusem să mă pricep din ce în ce mai bine în bucătărie, mâncarea pe care o făceam avea gust şi calorii puţine. Prin octombrie începusem să merg la sală şi m-am ţinut de treaba vreo 2 luni, iar prin decembrie, înainte de Crăciun, aveam undeva la 83 de kilograme.

         Programul meu de dinainte de Crăciun era unul destul de fix, ore de la 8 la 2, mâncam ceva foarte uşor ca să pot merge la sală, făceam câteva teme, pe la 5 eram la sală şi la 7 eram acasă sau prin supermarket să fac cumpărături pentru mine şi stomacul meu. Acasă începeam să învăţ pentru teze şi mai pierdeam şi eu timp. Din păcate, în felul ăsta am “reuşit” să mă las de sală, nu se mai încadra în bugetul meu financiar şi cel de timp. Partea bună este că începeam să mă obişnuiesc să îmi cântăresc alimentele, lucru pe care va trebui să îl fac toată viaţa ca să mă menţin la o greutate normală.

         În timp s-au mai acumulat câteva kilograme, dar per total am reuşit să îmi ţin în frâu masa corporală. În prezent sunt undeva la 91-92, iar ţelul meu este 80. Sunt curios cum ar fi la 80 de kilograme, cum m-aş simţi şi cum aş arăta.

      Dacă ai o poveste asemănătoare sau total diferită, încununată cu succes sau înfrângere, lasă-mi un comentariu sau un email şi discutăm cu cea mai mare plăcere.

Omul tău de încredere,

Sebastian.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *